Si de ce ai incerca sa salvezi o adunatura de oameni care nu vor sa fie salvati, dar care sunt indignati cand nu incerci?
Sclipitoarea sclipire a mintii omenesti
March 11, 2009 at 12:22 pm (InBetween)
Cu cativa ani in urma le-am promis unor prieteni ca perlele lor nu se vor opri doar in agenda mea. Felicitari celor care se recunosc aici 
“I-o cazut la profu de geogra placinta din cioc”
“Sopteste-i mai tare ca nu aude!” (si se zice ca profesorii sunt severi:P )
“Fusta aia roz cu maneci lungi” (din ciclul iubiti-ai mama)
“N-are telefonu’ frecventa”
“Tu nu dai examenul DIN capacitate” (profa de romana stia ce spune)
“Nu mai rade cu voce tare”
“Ti se increteste paru’ cand razi”
“Plec din Orar”
“Sa nu te mai prind ca-mi bei samponul!” ( din ciclul iubiti-ai mama)
“Aerul carat”
“Aerul curat de la muntele din campie”
“Baltagul este scris de Slavici? Sau de Sadoveanu?” (si asta la examen! =)) )
“Da-mi un litru de faina de la tine” ( din ciclul iubiti-ai mama)
“S-o uitat cu codu’ ochiului”
“Campiile Oradiei” (la examen)
“AO reprezinta jumatate din urechea ta stanga”
“O aflam pe AM cu teorema lui Pitagorici… ca cu Pitagora nu putem!”
“M-am intalnit din intamplare”
“Fire de caine de par”
“Taca-ti urechile!”
“Nu mai rade cu urechea aia sparta!”
“Boala buzei marine”
“Par catifeuns”
“Sa ma feresc de proejarea cosurilor”
“Isi bate femeil joc ded tine!…cu un bila”
“Ti-s rupti pantalonii intre sarbatori” (si eu te iubesc:)) )
“Da nu-mi striga in gura!’ (cateodata, cand vrem sa ne facem auziti, mai incurcam organele:) )
“Iti dau una in cap de-ti aplauda urechile!”
“N-ai par in dinti?”
“Seara rau?” (in traducere libera ..foarte tarziu?)
“Iubire amoroasa”…
“Si-o luat dintii in c*r” ( cred ca se referea la bine cunoscuta “a-si lua inima in dinti”)
“Inchide usa ca ne intra chilotii in urechi!” ( unora curentul, altora chilotii:P)
“Domnul asistenta” ( 
?)
“Banca statea pe bilet”
“Vagonul coridorului”
“Vrei sa te lovesc cu o vezica de cal peste fata?” (ma tot intreb …cine ar zice da?)
“Cand ma vede se topeste de nu mai are echilibru”
“Painea din pauze”
“Dupa cum se observa… nu se observa” ( nici substantele nu o iubeau pe profa de chimie :-< )
“Relatia parinte copil este pe invers” (oops!)
“Pasarile se cultiva in Romania in zonele…” ( si se mai spune ca la scoala nu te invata nimic)
“Unde sta domiciliu lui”
“…aia cu capu prins in coada!”
“M-ai confundat gresit!”
“Imi vezi tu mie fata sa-mi rada?”
“Ritm amfibian” ( si pe mine nu ma credea nimeni cand ziceam ca romana e plina de oracaieli)
“Nu rade ca se aude in poza!” 
“Noi vrem proza de grup!”
“Laptele nu se pune pe oua”
“Ma fac ruda cu mine”
“Ma duc nora la matusamea”
Ne-o punem de-o macaroana? =))
Speologii sunt o natie !
Senin
January 23, 2009 at 10:06 pm (Light)
Pasesc usor pe zapada proaspat asternuta. Ma uit in jurul meu si imi vine sa ma opresc. E ora trei dimineata si totul e neatins. Mi se strange inima cand ma gandesc ca voi pata plapuma perfecta de nea cu pasii mei murdari. O adiere ma trezeste din reveria mea. Parca imi spune:”Mergi inainte…”, asa ca pornesc inainte incet.
E atat de placut sa te plimbi la ora asta fara nici o destinatie. Zapada continua sa se franga tot mai tare sub greutatea pasilor mei. Ici-colo cate un geam luminat dezvaluie familii fericite, cantand, petrecand, cuprinse de spiritul sarbatorilor. Undeva, in departare, o padure de brazi freamata in intuneric, plangandu-si soarta. Daca oamenii ar auzi-o, ea le-ar marturisi trista-i singuratate. Ma opresc din drum, ca sa o contemplu. E atata pace in tot acest decor! Un geamat salbatic imi trimite fiori de gheata. Ma cuprinde usor panica. Imi deschid bine ochii si observ o silueta la marginea padurii. Era doar un lup… totusi, grabesc pasii, nedorind sa ii invadeze teritoriul. Vantul devine ostil. Imi inchei geaca mai bine si imi ridic fularul mai sus. Se face prea frig si ma gandesc ca ar trebui sa ma intorc acasa, dar imi continui drumul.
Undeva in fata aud clinchetul unor clopotei, si glasurile zglobii ale unor colindatori. Ma apropiu de casa cu pricina. O recunosc, e casa matusii mele. Pe geam vad colindatorii, impreuna cu gazda, stransi in jurul bradului de Craciun. Oo, ce brad frumos! Ar trebui sa intru si eu sa particip la mica lor sarbatorire.
In dreptul usii imi ridic privirea spre cer; o stea ratacitoare imi face cu ochiul. Intru pe usa si ma invaluie caldura binevoitoare a focului.
Ce e mic, negru si bate la usa ?
January 23, 2009 at 9:34 pm (Dark)
Intamplarea face ca intr-o dimineata racoroasa de primavara ma plimbam de una singura pe malul Crisului.
Oricat de somnoroasa as fi fost la acea ora, era cu neputinta sa nu observ dezastrul din fata : copacii abia treziti din amortire erau mai mult gri decat verzi. Crengile lor rupte, chinuite de mainile criminale ale oamenilor nepasatori, atarna triste la pamant. La sol, din iarba frageda rasar gramada fel si fel de cutii, pungi, flacoane … mizerii peste mizerii. Pe Cris, cateva ratuste se balaceau in apa mizera, tulbure, a carei culoare dadea mai degraba spre un gri-maroniu decat spre verdele sau albastrul de basm pe care ni l-am inchipui. Aceleasi gunoaie pluteau pe apa, langa mal, ca si pe sol. Ca si cum toate acestea nu ar fi fost de ajuns, in fata mea, la cativa metri se ridica un nor cenusiu de fum si praf, deasupra unui pod aglomerat.
Dar noua nu ne pasa! Natura moare sub ochii nostri … dar noi continuam sa ne vedem de treburile noastre, banale si refuzam vehement sa percepem pericolul ce ne paste.
Continuam sa foram cat mai adanc in scoarta pamantului, sa exploatam tot mai mult toate resursele planetei. Si suntem atat de ingamfati incat credem ca e dreptul nostrusa facem aceste lucruri; sa luam tot, fara sa dam ceva inapoi. Natura are nevoie de noi, dar, fiinte marunte, noi nu gandim? Noi avem nevoie de aceasta planeta mai mult decat ea de noi. Ce vom face atunci cand am izbutit sa nimicim tot ce e verde pe acest pamant? Ce vor manca vitele, animalele ramase, odata ce vom distruge si ultima planta? Dar noi? Ce vor manca pamantenii atunci cand totul e mort in jurul nostru?
Ne consideram supravietuitori, dar adevarul e ca avem o mai mare inclinatie spre sinucidere decat spre supravietuire, cu toata zbaterea noastra zadarnica pentru viata.
Si totusi ma tem… ma tem ca toate acestea vor disparea fara urma… si chiar daca nu, omul nu va mai fi martor acestor evenimente. Apa nu va mai curge spre incantarea ochilor si urechilor noastre, vantul nu va mai dezmierda pieile noastre, soarele nu va mai descreti fruntile noastre si nu ne va mai umple vietile cu bucurie, cu fiecare raza a sa.
Planeta s-a saturat de noi. Ne respinge cu hotarare, iar noi nu putem obiecta. Ori vom ceda noi si vom incepe sa dam importanta elementelor care ne tin in viata, ori vom fi inlaturati. Am ajuns paraziti pe spinarea pamantului care a suportat totul din partea noastra, iar acum ne bate ceasul. Trebuie sa ne hotaram urgent daca vom incerca sa indreptam greselile de pana acum, sau vom continua cu modul nostru groaznic de a trai.
Planeta vrea sa se vindece si e mai hotarata ca niciodata… in curand isi va lepada stratul gros de durere, martorul existentei noastre marunte, si va imbraca vesmant nou, curat. Verde isi va alege din nou terra pentru costumul ei. S-a saturat sa poarte gri murdar si s-a saturat sa simta cum oamenii in loc de recunostinta, ii pricinuiesc dureri. Cum lacome aceste fiinte ii strapung scoarta tot mai adanc, in cautare de bogatii. S-a saturat Pamantul de nedreptatea noastra.
E timpul sa ne decidem VIITORUL… dar oare ce vom alege? ….
